Tot ce trebuie să știi despre factura fiscală

Firmele prestatoare de servicii sau care furnizează produse au obligativitatea de a emite factură fiscală. Aceasta trebuie să fie emisă de către furnizor clientului și trebuie să conțină informațiile stipulate în legislația în vigoare.

Informațiile de bază de pe factura fiscală

Ce este factura fiscală? Este un act justificativ privind vânzările și cumpărările de mărfuri sau servicii prestate, precum și mărfurile lăsate în păstrare. În România, conținutul facturilor fiscale și utilizarea lor este reglementată prin Art. 319 din Noul Cod Fiscal. Factura fiscală poate fi emisă atât în format fizic, cât și electronic.

Conform Codului Fiscal, factura trebuie să conțină următoarele elemente de bază:

-numărul de ordine;

-data la care au fost furnizate produsele, data de prestare a serviciilor sau data încasării unui avans;

-data emiterii facturii;

-numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura - dacă aceasta nu se află pe teritoriul României, este necesar atât numele său, cât și denumirea/numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală ale reprezentatului fiscal desemnat;

-numele, adresa şi codul de înregistrare fiscală al beneficiarului de bunuri sau servicii; de asemenea, în cazul în care acesta nu se află pe teritoriul României, sunt necesare datele de identificare (nume/denumire, cod de înregistrare fiscală, adresă) ale reprezentantului fiscal desemnat;

-denumirea şi cantitatea bunurilor livrate sau denumirea serviciilor prestate;

-valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, dar și rabaturile, remizele, risturnele și alte reduceri de preț, dacă acestea nu sunt incluse în prețul unitar;

-indicarea cotei de taxă aplicate şi a sumei taxei colectate, exprimate în lei, în funcţie de cotele taxei;

Factura fiscală în sistem simplificat trebuie să conțină următoarele:

-data emiterii;

-identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;

-identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;

-suma taxei colectate sau informaţiile necesare pentru calcularea acesteia;

-în cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factură, o referire specifică şi clară la factura iniţială şi la detaliile specifice care se modifică.

Pentru livrările de bunuri intracomunitare, furnizorul are obligația de a emite factura fiscală până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a avut loc taxarea. De asemenea, această regulă se aplică și persoanelor impozabile care au furnizat produse sau au prestat servicii și care au încasat avansuri.

Care sunt mențiunile speciale?

Există și cazuri în care factura fiscală trebuie să conțină anumite mențiuni speciale. Acestea sunt menționate în Noul Cod Fiscal:

-Mențiunea „autofactură” - în cazul în care factura este emisă de beneficiar în numele şi în contul furnizorului;

-Trimiterea la dispozițiile aplicabile din Art. 319 sau cazul din Directiva 112, în cazul în care este aplicabilă o scutire de taxă, sau orice altă menţiune din care să rezulte că livrarea de bunuri ori prestarea de servicii face obiectul unei scutiri;

-Mențiunea „taxă inversă” - în cazul în care clientul este persoana obligată la plata TVA;

-Mențiunea „regimul marjei – agenții de turism” - în cazul în care se aplică regimul special pentru agenţiile de turism;

-"regimul marjei - bunuri second-hand", "regimul marjei - opere de artă" sau "regimul marjei - obiecte de colecţie şi antichităţi" - dacă se aplică unul dintre regimurile speciale pentru bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecţie şi antichităţi

-Mențiunea „TVA la încasare" - în cazul în care exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a livrării de bunuri ori a prestării de servicii;

-O referire la alte facturi sau documente emise anterior, atunci când se emit mai multe facturi ori documente pentru aceeaşi operaţiune.

Când nu se emite factura fiscală?